E surâsul femeii nisipos ca o plaje
întinsă la marea de iubire
dincolo de care am să-mi fac port.
E târziul din seară, crepusculul
grăbit să deschidă porţile nopţii,
intrarea-n tăcerea de piatră.
e ce nu poate fi altfel, sufletul
o pasăre mereu cântătoare
ascultată de toţi oamenii.
Dar tu ştii ce e şi nu e frumos
de aceea mă ascund în cuvinte
pe care nu ţi le mai spun.
Şi oricum e nefiresc de reuşită
toată această ţesătură de pase
prin care încerci să-mi driblezi
norocul iubind.

Comentarii
Am citit cu placere.
Semn de lectura placuta.