E seară la mare şi azi te aştept
dorinţa o scriu pe nisipul fierbinte
Trag aer puternic în piept
şi sarea din aer se-aşterne în minte.
Rog valul mărunt să mi te dea,
alt val se întoarce în mine,
cad pe nisip, tu alină-mi durerea
deja-i întuneric, în mine e mâine.
Intru în larg, valuri mai mari
brusc mă-mpresoară, m-afundă,
mă ridic, vreau să plec , tu îmi apari,
dar dispari într-o secundă.
Adolescentă în curcubeu
vinovată, inocentă-n esenţă,
te găsesc sacerdot. Pe altar cărui zeu
mă sacrifici când marea-i absentă?
-->
Comentarii
"E seară la mare" şi "marea-i absentă", frumoasă combinaţie!
Mulţumesc pentru popas şi apreciere!
un licar de speranta si marea... oh, mare plina de eznadejdi! Te ridici si te-nalti catre maine, sacerdot simtindu-se sacrificat unui zeu necunoscut inca. Loc de discutii, caci poezia, in aparenta simpla, ascunde o tenta filozofica a carei importanta nu poate fi lasata sa pluteasca in neant. Felicitari!