Ești...
Ești ploaia de stele Universul meu gând
o carte din mine în dor și visare
stăm față în față un munte Pământ
înălțări către vârfuri și-n valuri o mare.
Ești visele mele și pașii-mi desculți
din sufletul meu răsărit peste ape
stăm față în față peste munți dar tăcuți
alergând peste uliti în doruri sub pleoape.
Ești ploaia ce-aș vrea să nu se opresca
cuvântul dorință lipit doar de mine,
un timp de iubire în povestea lumească,
când timpul ne trece,o clipă se-abține !
Aș vrea să îmi fii realiate nu carte
să-ți sorb de pe buze cuvânt ce-l doresc,
să-mi fi adevăr,nu vise deșarte,
când ploile în noi dispre cer se întețesc.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumos poem!
Multumesc frumos!Aurel
Frumos!