E TOAMNĂ

E TOAMNĂ


E toamnă, poezia mea e în frunze,
e toamnă sufletu-i tăcut
alerg pe câmp culegător de muze,
dar parcă-n toamnă toate le-am pierdut.

Mi-e timpul un dușman, cel mare
mai port în minte sfânta noastră clipă
cum mai visează în toamna ei o mare
și amintiri de care fac risipă.

Iubirea noastră îi dâra unei stele
a încolțit ca gând și armonie
cu cer,cu vise, dorurile mele
catrene și poeme veșnicie.

A izvorât în toamnă sfânt cuvânt
și am făcut-o liniște de seară
am prins un cer cu rădăcini pământ
un ultim cântec,care stă să doară.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->