Pasărea îşi exersa ideea de zbor,
avea deschisă o fantă în cer
prin care coboară dimineţi de argint
luminând întunericul din ape.
Nu lipsea nici rotundul înalt deasupra,
o potcoavă a cailor lunii
norocoasă cu o poartă a răsăritului
de unde vin magii nopţii călări.
Ne vor sufla-n sprâncene fosfor
şi aură luminoasă ne vor pune
până ne vom cunoaşte măsura în care încap
şoapte din visare în conturul unei femei.
Vin cu miere ne vor da să bem
turnând în pahare bucuria revederii,
coardele vor vibra în ascunsul inimii
până ce-n călimară cerneala se va usca.
Noaptea va prinde paianjeni pe margini,
mătasea borangicului se va îngălbeni
şi cine ştie cui voi desena în palme
ochii femeii cu gândul smălţuit de aşteptare.
Ea ar putea întreba
cum ne vom putea recâştiga iubirea?
-->
Comentarii