Tot ce am făcut bine n-am făcut eu, ci Dumnezeu, prin mine. Tot ce am făcut rău, am făcut eu, şi n-am nici o scuză. Mă întreb, atunci: Nu sunt vrednic de pedeapsă? Şi totuşi, mila Lui...
Prin venele mele nu curge sânge. Prin venele mele curge ortodoxie.
La întrebarea „Ce mai faci?” ar trebui să răspundem întotdeauna: „Mai bine decât merit !”
Da, capul plecat sabia nu-l taie. Însă atenţie! Uneori îl taie barda sau ghilotina. Nu trebuie să fim întotdeauna cuminţi. Pentru capul celor ce ne atacă credinţa şi neamul trebuie să ne facem noi înşine sabie.
Nu e bine să te faci frate cu dracul nici măcar până treci puntea. Că dacă te faci frate cu spurcatul de el, puntea aceea se termină în iad.
Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii? Poate. În sensul în care mamele îi mănâncă de drag pe bebeluşii lor.
Muzica care îmi place cel mai mult: susurul izvoarelor, foşnetul frunzelor, zumzetul albinelor, şuieratul vântului, clipocitul picăturilor de ploaie, dangătul clopotelor, bătăile de toacă ale Învierii.
Nu mai am decât un singur complex: suma tuturor păcatelor. Dar, la o adică, însuşi faptul de a nu avea acest complex este un mare păcat.
Un singur metru pătrat dintr-o mănăstire ortodoxă valoreză mai mult decât toate palatele din lume.
Etimologic, cuvântul „patrie” vine de la latinescul „pater” (tată). Cu toate astea, e de genul feminin.
-->
Comentarii
„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii? Poate. În sensul în care mamele îi mănâncă de drag pe bebeluşii lor.”
Pentru un suflet care procesează: „Cine sunt și unde merg.” ecourile tale, dragă Florin au o încărcătură meditativă benefică.