Poţi să baţi într-o uşă de plumb?
Poţi să găseşti ecou
într-o lume surdă înconjurată de ziduri?
Mi-am zdrelit pumnii
bătând la uşa sufletului tău
şi acum toată fiinţa mea
e însângerată.
Îţi cer să-mi dai înapoi
toate semnele de punctuaţie
pe care le-ai luat când ai plecat.
Semnul exclamării nu mă mai poate sprijini,
iar semnul întrebării mă face prizonieră mereu.
Nu ştiu să pun punct...
nu-l găsesc...
nici pe mine nu mai ştiu unde m-am pus....
oare am rămas la tine?
Luiza-Adriana Grama
Comentarii
Foarte frumos...felicitari!
Frumos poem ...Felicitări!