M-am născut în sânul unei familii
de vrednici şi buni credincioşi!
Părinţi adevăraţi Ortodocşi!
Ei mi-au dat un nume...
Ei m-au învăţat că viaţa este totuşi,
bunul care nu se schimbă
pe niciun alt bun, din lume!...
Şi, că, misterul ei,
este numai credinţa în Dumnezeu!
Numai astfel am să pot eu,
depăşi... orice negativă acţiune
ce mi s-ar ivi în drumul greu!
După o lungă perioadă
de experienţă religioasă,
tot ei m-au învăţat
să înţeleg drama multor tragedii,
în tot demersul vieţii!...
Şi tot ei, m-au învăţat
să-i separ pe oameni,
după concepţiile lor,
pe unii faţă de alţii...
Şi am cunoscut,
că cei ce, pe Dumnezeu, nu l-au iubit,
ci l-au renegat, l-au dispreţuit,
au ajuns la capătul vieţii lor,
într-un tragic sfârşit!
Chiar până şi, seminţia lor,
mari blasfemii au ispăşit!
Cei evlavioşi, rămaşi
în armonie cu Divinitatea,
au trăit fericiţi, sfidând calea celui rău.
Mărturisind credinţa cu vieţile lor,
au strălucit ca nişte faruri călăuzitoare,
descoperind lumii “Adevărul”,
şi Calea, Celui Preaînalt Dumnezeu.
Astăzi, în negura acestor vremi,
mă înspăimântă gândul,
că Cel Prea Înalt,
dacă ar vrea să-şi arate existenţa Sa,
efectul ar fi catastrofal !!...
Generaţiei noastre de astăzi,
călătoria spre locuinţa lui Iisus,
l-i se pare foarte grea!
viaţa, un drum fenomenal!
Mă doare, Doamne!...
Deplâng acestă lume!
Lacrimile-mi împletesc
Suferinţă şi milă!...
Te-ai apropiat de noi
în valuri de chemări,
ca o ploaie caldă, blândă, sublimă,
dorind a uda câmpuri uscate,
a umple suflete de Lumină,
Dar, nu răsună glasul Tău,
peste Poporul iubit!!...
Mesajul transmis,
Sfânta legătură a Bucuriei,
veşmânt cald sufletelor noastre,
a rămas ca nişte secătuite cuvinte,
pirzându-se prin zările albastre.
Toţi oamenii tac !...
Cu un mic efort de memorie,
ar fi avut suficient timp să constate,
că “mărturisirea Chemării
şi Marea Lucrare a Duhului Divin!”
din Voia Ta, şi de la Tine au purces toate !
Un pas şi, tăcerile ar fi explodat!!!...
Ca o rază de Lumină
Pe cerul înnourat!
Oare... bucăţelele de humă nu vor ?!...
sau zidurile înalte ale iubirii,
nu pot străbate, de nu consimt,
Preamulta Ta Bunătate ?!
Le-ai desvăluit, nu demult,
un « Plan măreţ de viitor »
Iată, dar, sămânţa-i tot neîncolţită pe pământ ?...
Ci, în braţele vântului,
purtată mai departe
prin fiorul pretinselor furtuni,
alte preocupări şi interese, motivând?!...
Doamne!!... înlănţuiţi prin ceţuri adânci,
stau în cumpăna vieţii....
vântul îi împinge mai departe,
defilând grăbiţi prin faţa morţii!...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Este o ideie f. buna, cu alta poezie, am sa procedez asa. Nu mai am rabdare s-o mai modific. Vad mai multe poezi, ca au nevoie sa sufere modificari, dar asta sunt, nu-mi place sa ma mai intorc inapoi. Poate cand o sa fie o nevoie. Foarte multumesc si va doresc inspiratii si mai frumoase! Succes, Doamne ajuta!