Ekphrasis - Musee des Beaux Arts
Autor : W. H. Auden
Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată,
Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece
Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă
Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie o renaştere miraculoasă,
ei sunt întotdeauna copiii care fără intenţie patinează la marginea unui lac ,
la capătul pădurii.
Ei nu uită că martirul îngrozitor îşi urmează calea
Şi că într-un colţ oarecare e un maidan murdar
Unde câinii îşi duc viaţa lor de câine, iar calul călăului
îşi scarpină cu inocenţă posteriorul de un pom.
În tabloul lui Breughel, Icar, de exemplu: totul dispare.
Liniştit, în ciuda dezastrului, plugarul a auzit pleoscăitul în apă,
ţipătul de ajutor, dar pentru el nu este o catastrofă de luat în seamă;
Soarele străluceşte la fel
Iar nava, scumpa navă, delicata nava şi ea trebuie să fi zărit
Ceva spectaculos, un băiat căzând din cer,
Dar se grăbea în linişte, plutind într-o oarecare direcţie..

Comentarii