Un zâmbet selenar mi-aduce gânduri
Spre ierni ce-s cu zăpezile arzând
De-n iarna mare voi intra curând
Şi n-am să îţi mai trimit de-acolo rânduri
Să nu te temi că m-am pierdut pe veci
Voi fi mereu alăturea-ţi de tâmplă
Şi chiar de nu voi şti ce se întâmplă
N-am să mă pierd în gheţurile reci.
Tu să mă ţii aproape de iubire
Să îţi dezmierd adesea câte-un gând
Promit să nu mă vezi deloc plângând
Că lacrimile nu au amintire.
Îţi voi şopti cuvinte doar în gând
Prin ele voi păşi ca pe-o alee
Mă voi urca-ntr-un tren spre căi lactee
În mână c-o batistă fluturând .
-->
Comentarii
Mulţumesc Vero, mulţumesc Maria, vă iubesc suflete mari.
eu mai pot sa ...nimic, doar mai pot sa te imbratisez,
cu drag,mare drag,Maria!
Mi-ai picurat iubire in sufletelul meu
Din harul daruit tie de bunul Dumnezeu,
Felicitari Delia!
Mulţumesc Maria, eu mulţumesc, contează mult pentru cel care scrie să primească aprecieri. Suport şi critici dacă e cazul, au şi ele partea lor bună, te ajută să evoluezi.
Poetul este o cantare ce se inalta spre eter si lasa sa-i cada lacrimi de cer...Am citit-o cu inima, este deosebit de sensibila !
Multumesc mult !
Mulţumesc domnule Muntean, pentru comentariile atât de fericit şi plastic alese.
Mulţumesc mult Cami, recunosc, nu cunoşteam această simfonie dar mi-a plăcut.
-
1
-
2
de 2 Următor →