Tăcut e amurgul și a lui șoaptă,
Să rătăcesc în noapte mi-e dor,
Pe foaia albă de gânduri pictată,
De veghe stă mereu visul călător.
Îmi dăruiești iubite elixirul iubirii tale,
Mă copleșește melancolia unui apus,
În părul negru prinzi multe petale,
Și ochii tăi mari au multe de spus.
Când noaptea tăcută încet coboară,
Bem amândoi fericiți din elixirul iubirii,
Urcă Luceafărul pe cer într- o seară,
Se scutură atât de triști toți trandafirii.
Iubirea eternă în infinit de șoapte,
Parfum de petale împrăștiate în odaie,
Mi-ai despletit părul într- o noapte,
În inimă numai a iubirii noastre văpaie.
Mi-e dor iubite să rătăcim în noapte,
Pe pieptul tău iar să-mi culc capul,
Ne ascundem în ale nopții șoapte,
Uite,s-a scuturat trist și trandafirul.
26.02.2019
-->
Comentarii
îți dăruiesc iubito, elixirul vieti
ce îl păstrăm doar pentru noi -
iubirea, ce ne dă binețe
când facem dragoste-amândoi...
NICOLETA !
Frumoase versuri!