Cu vârful degetelor, în treacăt, îmi şterg
praful şoaptelor din gând şi ea, emoţia,
mă prinde, mă leagă fedeleş în jurul dorului
auzit în ureche, de suflet.
Teamă nu am. Nu ştiu de ce mi-am dus mâna
la cap când pieptul îmi sare nebun. Probabil
alergam pe străzile minţii curse şiroaie
în furnicări şi şocul,
electroşocul să-l găsesc, să-i aşez
by-pass-ul, să (re)intre în normal
bătaia ceasului ce o voi lua când mă atinge.
Tic-tac, tic-tac.
07.11.2014, ora 20, 25’

Comentarii
multumesc mult Lenus, o seara asa cum ti-o doresti, Marius