Din adânc de mare îmi extrag esența
Liniștii profunde-a gândurilor mele
Si privesc coralii cu indiferența
Unei stânci din munte ivită printre stele.
Si o pace rece greu mă înconjoară,
Bezna îmi pătrunde întreaga neființă,
Zambesc acum în sine pentru prima oară,
Stând întins pe-o masă cuprins de neputință.
Plec din lumea asta fără de regrete
Intr-o altă sferă a existenței mele
Si voi zbura prin cer alături de comete,
Plutind prin galaxii printre mii de stele.
Voi să nu mă plângeți căci unde eu mă duc
E multă pace-n suflet, căldură și lumină,
Doar groapa să mi-o faceți sub un falnic nuc
In zilele toride răcoare să îmi țină.
Va las cu bine dară pornesc în lungul drum,
Porțile-s deschise, de sus vă voi veghea
Să vă fie bine, ne despărțim acum
Si când veni-va vremea ne vom revedea.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Minunate versuri!
Semn de apreciere...