în zorii amiezii din ziua ce stă să treacă
şi eu nimic. Doar mi-am stors apa din hainele
ce bălteau pe mine şi m-am scos la uscat.
Aşteptam soarele.
Da. Soarele
să mă trimită
pe Golgota mea,
să o urc
gol. M-am dezbărat de penele-haine.
Atârnau de mine. Să merg la izvor,
să-mi încarc cu lacrimile vieţii, locul acela,
gol pentru sufletul răcit
de curentul prins în viteza
iubirii.
-->
Comentarii