într-o marţi şi era treisprezece când
am pus pensula jos. Era ultima pată
de roşu de pe “gard”.
Gardul meu.
E alb acum, tot. Aştept loviturile vieţii,
toate. Sunt pregătit. Am lăsat în spatele
gardului, câteva firimituri din mine.
Momeală?
Nu. Doar că eu am plecat (de acum)
să mă citesc
pe mine
singur.
Adio eu mie.
14.05.2014, ora 12,10’

Comentarii
va multumesc imbratisandu-va, o seara frumoasa, Marius
E alb acum, tot. Aştept loviturile vieţii,
toate. Sunt pregătit." Oare suntem putem...? Frumos!
Frumos!