într-o clipă. În clipa noastră. A mea
şi a Sufletului. Nu ştiam să o măsor.
Nici eu, nici el. Doar ipoteze
izbucneau
din pieptul nostru
pe care mintea nu le înghiţea şi timpul. Da.
Timpul
nu venea
să ne spună că acea clipă
îşi are începutul în pata de roşu de pe cerul meu.
Albastru
nu poate
fi (cu)prins în niciun sfârşit.
01.07.2014, ora 17,10’

Comentarii
multumesc Aurora, o zi minunata, Marius
Adânc, cu o esenţă frumoasă...
Felicitări!
Aurora, cu drag
multumesc mult Lenus, o seara binecuvantata, Marius
Frumos Marius!
nu eram un tot, suntem un tot, doar constienti nu suntem de asta... mereu, multumesc Gabriela, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
Voi erați un tot , timpul nu-și mai găsea rostul ... de ce-ar mai trebui măsurată clipa ? Doar ca să vezi cât necuprins este albastru?