Anatomia divină a Evei l-a scos pe Adam
din paradisul pierdut A urmat căderea în timp
Şi uite-aşa din cădere în cădere S-a trezit po
etul cu nepota Evei în braţe Şi pentru că nu se
pricepea la altceva A început s-o folosească
la scris Şi verb după verb femeia a ajuns indis
pensabilă Nimic nu se mai poate concepe fără
ea Nici infernul nici paradisul pierdut Aşa că
Poetul scrie iar Dumnezeu îi traduce rănile
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
-->
Comentarii