Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniştit de treabă
în ferma mea de cuvinte şi fantome
şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)

Comentarii
Frumoase versuri!