Am ales o temă de interes major, legată de educație, în condițiile în care sistemul de educare actual dă semne de mare oboseală, chiar și după anii 89 .
O lipsă de coerență, educarea așa zis psiho-centrată pe elev, cu renunțarea la multe din valorile culturii universale și românești.
Apoi, este vorba de o impunere cu precădere a științelor, mai ales a biologiei sau psihologiei clasice ateiste , fără o actualizare competentă a datelor științifice în manualele apărute la noi, care să arate dialogul cu teologia, antropologia , pe plan mondial. O robotizare mai peste tot.
Lipsa unui dialog eficient legat de problemele majore ale tineretului care se tot acumulează și se agravează permanent, lipsa analizelor experiențelor pozitive, renunțarea din ce în ce mai mult în manuale la modele adevărate ale poporului nostru care de-a lungul timpului, au dus la adevăratul progres, se resimte deosebit. La fel, orientarea gresită actuală europeană si nu numai spre intelectualizarea teologiei, relativizarea, punerea ei la alegere .
"Sfințirea omului nu este un concept științific ci unul ființial "spunea Cuviosul Siluan Athonitul / 6/
Cunoașterea umană se face conform posibilităților naturii omenești afectate de cădere și după Înviere, spunea Pr. Arhimandrit Sofronie Saharov/3/.
Un al doilea mod de cunoaștere umană este Calea Fiului Omului. Percepția lumii se schimbă înlăuntrul omului cu Dar de Sus. Revelarea Lui Dumnezeu în cămara inimii noastre se face prin experiere nemijlocită-directă.
Viața în Hristos nu înseamnă să achiziționezi cunoștințe despre Dumnezeu. Suntem chemați la o devenire întru întreaga noastră ființă, prin intervenția Harului dumnezeiesc, adică a Duhului Sfânt Dumnezeu.
"Devenirea noastră întru Dumnezeu implică un efort al întregii noastre ființe. Ea ne provoacă o căutare arzătoare pentru înțelegere. Înaintea unui creștin credincios, se ridică mai multe probleme de o urgență excepțională, precum"/ 3/ :
1-Problema vieții și a morții.
2-Problemele libertății și ale creației.
3-Sensul vieții și cel al suferinței.
4-Problemele relației credință – cunoaștere umană.
5-Raportul între Lege și Har.
6-Raportul între veșnicie și timp.
7-Dumnezeu și relațiile sale cu omul. "
Spunea Arhimandritul Saharov în cărțile acestuia "Cuvântări duhovnicești", volumele I și II din 2004 /3-4/:
Nici cuvântarea de Dumnezeu intelectuală, fără rugăciunea pocăinței, nici rugăciunea omului fie ea cât de fierbinte, fără viziunea cuvântării Lui Dumnezeu a minții, nu se dovedesc a fi desăvârșirea, 2003, în aceleași "Cuvântări duhovnicești "vol I/ 3/
Apostolul Matei, în Evanghelia sa, Cap 28, versetele 19-20, afirma :" Hristos însuși ne îndeamnă la lucrarea de convertire și transmitere a credinței în Dumnezeu".
Cel ce primește credința o face printr-un angajament de viață întru care este chemat. Suntem primitori ai credinței, nu o avem de la început.
Chemarea este la rândul ei, fie din punct de vedere mistagogic, prin inițierea botezului în numele Sfintei Treimi, fie din cel pedagogic, prin învățarea omului în Duh Sfânt .
Ce înseamnă însă angajament uman, dacă nu aceea să fim mărturisitori de Hristos, în fața oricui ne-am afla. Vorbim de un pedagogic care abundă de mistagogie respectiv descoperire de Sus.
Asistăm aproape neputincioși la ceea ce se petrece cu religia în școli, devenită materie la alegere. Are loc o decuplare a învățământului de la contextul religios în țările ortodoxe inclusiv, care sunt minoritare, spune Pr. Dr. Răzvan Ionescu în cartea sa. /1/
Școala publică contemporană, aflată într-un context multireligios și de secularizare se legitimează prin aconfesionalitate și prin neutralitatea sa față de orice transmitere a credinței în Dumnezeu.
Chiar și în țările majoritar ortodoxe cum este și cazul țării noastre, ora de religie nu izbutește cel mai des, mai mult decât o simplă transmitere de cultură, istorie religioasă. Aceasta de fapt se dorește.
Am fost profesor nu numai de chimie ci și de religie, începând cu anul 2008, când am finalizat și a doua Facultate, cea de Teologie Ortodoxă pastorală din București. Pot mărturisi cititorilor mai departe din experiența dobândită în anii care au trecut.
E vorba de peste 8 ani, raportat la religie, până în anul 2016. Am predat, începând cu 2008, la trei licee.
Unul din acestea a fost unul important, de mare tradiție- Liceul" Dimitrie Cantemir". Nivelul ridicat al pregătirii elevilor în acest liceu, toți cu medii peste 9, precum și faptul că toate cele 14 clase ale liceului și-au exprimat dorința de a studia și religia, începând cu clasele a IX-a până la a XII-a, cca 420 elevi, mi-a permis să am discuții excepționale cu aceștia, in anul 2008.
Liceul era foarte aproape de Biserica "Grădina Icoanei" și de Schitul Darvari. La Grădina Icoanei, cu elevii l-am descoperit pe Părintele Popescu, a cărui figură luminoasă am prezentat-o în cartea "Drumul inimii către lumină"/7/.
Între problemele importante ridicate de elevi/eleve în orele de religie ale acelui an au fost: avorturile, fumatul, drogurile ușoare sau nu, atitudinea lor față de părinți, situații de criză cu ei, necesitatea iubirii aproapelui, dar și aceea de dobândire a unei culturi generale care să se întărească după gimnaziu, rugăciunea lor oriunde.
Elevii aveau diverse confesiuni,dar majoritar erau ortodocși. Cei de alte confesiuni asistau la ore, dar nota o primeau de la confesiunea respectivă pentru a o trece doar în catalog.
Deplasările noastre repetate, mai ales la Biserica" Grădina Icoanei "au fost de mult folos elevilor. Mulți dintre ei se și spovedeau și împărtășeau acolo . Orele de religie s-au dovedit de mare folos în multe cazuri.
Situațiile grave apărute cu elevi din unele clase, mai ales în raporturile acestora cu familia, fugile de acasă, înfruntările cu părinții, mai ales datorită libertinajului unora din eleve/ elevi, încercările rare de afiliere la unele secte, au pus alte probleme în acel an- 2008.
Ceea ce am căutat să le mărturisesc acestor tineri și se pare că am avut confirmarea în bună măsură în acel an, de la mulți, a fost faptul că prin mediul celular,de exemplu experiențele elevilor negative sau ale părinților se pot transmite mai departe, mai mult decât orice genetică de tip ADN, ARN .
De aceea, ei trebuiau să fie foarte -foarte atenți la ceea ce fac, ca să nu ajungă să sufere. Genetica își are limitele sale, de numai circa 25 la sută, cum spune Prof. dr. biolog Bruce Lipton de la celebra Stanford University -SUA, în cartea celebră "Biologie des croyances", apărută în anul 2006 .
Tot în acea perioadă, anul 2008 , în care am terminat licența sub conducerea marelui dogmatician Prof. dr. George Remete, cartea acestuia cu titlul "Cunoașterea prin tăcere" , cu marele premiu al Academiei, apărută atunci a fost subiect de analiză în mai multe referate ale elevilor mei.
La fel, deplasarea în Malta, de Sfintele Paști catolice, în luna aprilie ,a constituit un prilej excelent al unor experiențe unice ca profesor, in cadrul unor contacte europene, într-o țară aproape integral creștină, în care oamenii ies de Sărbători, în procesiune la 80-90 la sută din aceștia în stradă, în multe orașe.
Adaptarea intelectuală propusă de psihologi în procesul de învățământ imaginat de aceștia, în școli, centrată pe elev, cum se tot spune, este depășită , dacă se dorește să se refere doar la exigențele societale.
Arhimandritul Sofronie vorbea de ireductibilul contrast între înțelepciunea și gândirea lumii și înțelepciunea și gândirea Lui Dumnezeu/ 4/.
Una este parvenirea omului la cunoașterea teologică doar prin fomare intelectuală , versus Școala adevărată, cea a rugăciunii, alta este rânduiala, referindu-se la Mănăstiri ca școli importante, unde oamenii învață să ajungă să vorbească cu Dumnezeu, prin rugăciune, afirma tot Sofronie în 2004 /3 citare din 1/.
Mănăstirea și Parohia sunt exemple concrete de ALTFEL, față de exigențele prioritare specifice unei unei comunități academice, în care accentul se pune doar pe acrivia științifică./ 1/
Aici, în acestea este înainte de toate căutată voia Lui Dumnezeu, cu toate consecințele care decurg în planul cunoașterii umane.Învestirea umană este personală. "Învrednicește-ne Doamne, fără de păcat a ne păzi noi". Ea se rostește la Liturghie, și poate fi una din cele mai sugestive expresii ale încărcăturii noastre existențiale specifice.
În Occident, Universitățile catolice majoritatea porneau de la mediul monahicesc , de la o generație la alta.
Evoluția ulterioară a arătat o desprindere a acestora de înrâurirea religioasă, prin laicizare, respectiv prin devenirea învățământului de stat.
Școala a pierdut astfel ceva important din transmiterea Duhului Lui Dumnezeu, printr-o dorită încadrare universitară în sistemul de gândire specific doar lumii.
Stiințificul a adus cu el impersonalul, omul ne mai fiind privit ca persoană ci ca individ, influențabil, posibil a fi manipulat de către societate.
Acest aspect științific caută să se impună tot mai mult, ca o exigență de prim ordin, în orice cunoaștere.Multe școli inclusiv teologice și-au extins într-un mod greșit preocupările în direcția exprimării științifice a cuprinsului descoperirii Lui Dumnezeu.
Dar importanța experimentală revine rugăciunii, în școli, biserică, acasă , în cămăruța noastră, cu inima deschisă către Dumnezeu.
Educarea cu inima pe care am inițiat-o și practicat-o mai mulți ani în care am predat la trei licee este descrisă în cartea autobiografică "Drumul inimii către lumină" /7 /. Omul se poate smulge din determinările vremelniciei, cum afirma Arhimandritul Sofronie/1, citare 3/.
Aceasta, în întâmpinarea adevăratelor dimensiuni ale realității, prin dobândirea unei cunoștințe duhovnicești. Este cu putință de făptuit,doar în măsura în care cultivăm o viață de pocăință, nu de egoism ,sau de cultivare narcisistă a egoului, eului propriu, exacerbat la maximum.
O cunoaștere abstractă intelectuală, cum se dorește, proprie științei, filosofiei, este limitată. Nu totul în ființarea omului, cu atât mai mult în Ființarea Dumnezeiască se supune metodei științifice a cunoasterii, spunea Arh. Sofronie în "Convorbiri duhovnicești "vol I /3/:
De ce să fie sistematicul și impersonalul care abundă în scolastica inevitabile în transmiterea adevărurilor privitoare la credință?O știință astfel nu poate fi teologia.
Sistematizarea, cu consecutivitatea ei logică, a fost dusă deja până la ultima ei limită. Adevăratul duh a fost înlocuit în multe locuri cu o scolastică moartă. E vorba de acea teologie devenită filosofie, disciplină științifică, o echilibristică intelectuală, care desfigurează totul radical. Nu este ceea ce ne-a dat Dumnezeu în limbi de foc, spunea tot Sofronie./4-5, citare din 1/
Educația științifică teologică ne descoperă doar planul ei orizontal. Ea este neputincioasă pentru a da o experiență duhovnicească adevărată.
Ce poate aduce doar un demers orizontal , comparativ și cu cel vertical . Am dat exemple în aceeași carte "Drumul inimii către lumină "/7/ privitor la Echilibrele dinamice ale sufletului concretizate în starea de pace, fericire.
"Legea conservării energiei "apărută acum trei secole este evident depășită. Ea nu include și echilibrele energetice stabilite pe verticală. E vorba de energiile necreate, venind tot de la Dumnezeu, inclusiv cele de liniște, de pace, de fericire care sunt privite de .psihologi eronat ca emoții, percepții etc.
A face voia Lui Dumnezeu este hrană, care transformă făptura omenească, deschizând-o personal pentru veșnicie. Noi oamenii ne hrănim cu lumină , afirmatie pe care am întărit-o cu o importantă documentare în aceeași carte / 7/"Copain", cum spune Pr.dr. Răzvan Ionescu /1/ se reunește din co-pain, cel împreună cu care mâncăm pâinea.
Dar este vorba de pâinea cea spre ființă-Hristos Însuși, pogorâtă pentru noi de Sus, spre a ne da viață.
Împlinirea Poruncilor Lui Hristos- Fiul Lui Dumnezeu este mai sigură decât cugetarea de orice fel filosofică, fie ea chiar și la Dumnezeu. Cuvintele și gândurile umane pot bâjbâi , dar făptuirea omului prin ascultare, transformă sigur!
Bibliografie
- Răzvan Ionescu, "Duhovnicie și știință în teologhisirea arhimandritului Sofronie Saharov", Editura Apostolia, 2019,
- Sofronie Saharov,"Nașterea întru Împărăția cea neclătită" , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2003,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești "–volumul I , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești"–volumul iI , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia , București, 2005,
- Sofronie Saharov, "Cuviosul Siluan Athonitul", Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009,
- Mircea Florin Caracaș, "Drumul inimii către lumină", Ediția a I-a, Editura ePublishers, noiembrie 2017.
-->
Comentarii