Stau pe leagănul unui vers liniștită,
mă balansează vântul, sunt fericită,
Cu senin primăvara se împodobește,
printre razele calde altă zi sosește.
Un dar ceresc trimis aici de Dumnezeu
El împrăștie necazurile când este greu,
Se răsfrâng pe drumuri mai multe flori,
când se împrăștie pe cer iar mulți nori.
Copacii își pleacă coroanele despletite,
gândurile noastre sunt toate înflorite,
Acum zefirul respiră peste noi mai lin,
zorile luminoase peste toate acum vin.
Sub în copac mândru fac un mic popas,
printre ramuri numai al primăverii glas,
Spre lăcașul credinței m-au îndreptat,
numai aici liniștea sufletului am căutat.
Îmi este mai drag visul unei alte dimineți
când prin rugă din cartea sfântă înveți,
O rază sufletul trist acum l-a mângâiat,
de lacrimi prin credință m-am îndepărtat,
Acoperișurile cerului infloresc ca o grădină,
- văzduhul la geamuri cu un tunet o să vină,
Privirile mele se întorc fericite după Soare,
în inimă crește mai de mulți ani o floare.
-->
Comentarii
Un tablou dinamic întrețesut de natură, dar și de om, prin îndepărtarea de lacrimi prin credință! Atenție la ultima strofă, primul vers, necesită o corectare!
Mulțumesc!