Pe timpul în balans
pe taina cea de taină
culeg infinitul
ce-mi picură muguri
se deschid în ploile tăcute
în flori nemuritoare
modelând sfârşitul frânt
în orbirea lui brutală
culeg de pe învelişul lumii
amintiri de ieri
plecate pe alte căi crepusculare
fără soare
doar, cu lumină divină
lăsând durerea să ciobescă luna
ascunsă în rătăciri
estompate de ruga
prelinsă în roua dimineţii
privesc săgeata de lumină
o simt duş rece
despică orizontul
în râuri de secunde
în aurore pierdute
în timpul
risipit şi mut
scăldând bolta nopţii
în pulberi de rugă
pe pragul nopţii
aştern viaţa ca un vis ceresc
mi se agaţă
de fereastra somnului
înmiresmat de mirosul seninului
în care se ţes tainice gânduri
ce uneşte inima şi trupul
în bizare cadenţe
căntec
de ploaie de stele.
-->
Comentarii
superb...multumesc..