Eu nu sunt doar cum mă cheamă, sunt o inimă, un zbor,
Frânt de de-a inimii maramă și te timpul curgător –
Un nebun văzând smintiții, guvernând către dezastru,
Care cu puterea minții, luminez, când vreau ca astru,
Sunt un nor ce răcorește, cu iubire-arșița verii,
Sunt nebun ce născocește, răscolind marginea zării,
Sunt urât de potentații, care vaccinează Moartea,
Sunt coșmarul lor și-al nopții, despecetluind și Cartea!
Sunt iubirea ne-nțeleasă, glasul fără de noroc,
Sunt fiorul ce m-apasă, când tristeții îi fac loc –
Sunt izvorul de iubire, fără limite și leacuri,
Sunt calamitatea care, proști-i hărțuie de veacuri!
Sunt limanul de blândețe, pentru cei fără noroc,
Sunt cu-așa de multe fețe, că nu ard nici pus în foc,
Sunt a dragostei redută, ce curată a rămas,
Sunt comoara neștiută, dar și-un câine de pripas!
Sunt ce sunt și nu sunt altfel, n-o să fiu căci n-o să pot,
Sunt creștin, fluid de fel, nu port „botniță”, n-am bot –
Sunt un om făcut de Domnul, - chipul și asemănarea Sa,
Sunt conștiința fără somnul, adormind lumina sa.
Eu nu sunt doar cum mă cheamă, sunt o inimă și-un dor,
Domnului și azi dau seamă, de-am greșit e-ntâmplător,
Fără dram de răutate, dacă-n viață am stricat,
Mâinile mi-au fost legate, dorul meu a fost curat!
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, stimate domnule Scriminț!...Considerație!...
Un elogiu adus libertății. Aprecieri...