eu sunt poetul plin de vini
eu sunt poetul plin de vini
ce doarme pe- un covor de crini,
veniră toți și mă speriară
și-mi arătară câte-o gheară.
pierzându-și neputința-n nori,
ei cred că sunt nemuritori,
îmi bagă gheara-n corpul crud
și eu mă fac că nu-i aud.
plini de venin cu guri spurcate,
ei poartă-n suflete păcate…
îi las și trec ușor prin vreme,
privind la ei ca la un vierme.
stăpâni ai armei cu venin
eu îi invit la un festin,
căci Domnul îmi va sta de pază
și vine-adesea să mă vază.
joi, 10 ianuarie 2013
-->
Comentarii
citit cu drag acest poem