Eu, timpul şi ploaia

Scurgerea timpului 
măsoară tăcerea din mine, 
curgerea ploii spală gândul obosit
de flacăra stinsă spre orbire,
transformând neliniştea 
în pace.

Picurii ploii,
în dansul monoton
par o cortină transparentă 
ce învăluie neliniştea,
mă cufundă în melancolia gândului 
ce îmblânzeşte visul de mâine,
prinde aripi de zbor 
spre lumină.

Mă strecor prin pânza ploii,
neliniştea e spartă de ropotul rece
ce îmi dă căldura fiorului dintâi,
contabilizând dorinţele 
înăbuşite de graba timpului.

Nu pot opri timpul,
ploaia s-a oprit,
e linişte...
1979329249?profile=original
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->