măsoară tăcerea din mine,
curgerea ploii spală gândul obosit
de flacăra stinsă spre orbire,
transformând neliniştea
în pace.
Picurii ploii,
în dansul monoton
par o cortină transparentă
ce învăluie neliniştea,
mă cufundă în melancolia gândului
ce îmblânzeşte visul de mâine,
prinde aripi de zbor
spre lumină.
Mă strecor prin pânza ploii,
neliniştea e spartă de ropotul rece
ce îmi dă căldura fiorului dintâi,
contabilizând dorinţele
înăbuşite de graba timpului.
Nu pot opri timpul,
ploaia s-a oprit,
e linişte...

Comentarii
Minunate versuri , felicitari Maria!
O poezie minunata!!!La mine chiar nu s-a oprit ploaia!!!
Superb, felicitări Maria !
va multumesc mult...
Frumoase versuri !
Frumos!
Frumos!
Frumoase versuri!