Când noaptea-şi dilată-n mine insomnia,
Amar îţi caut privirea pierdută,
Mâna-n mâna cu tăcerea şi mânia,
Ascult tristeţea cum plânge tăcută.
Păduri întunecate se aprind în gânduri,
Seninul se lasă pe braţe de fum,
Tălăzuie doru-n umbra din adâncuri,
Din amintiri flămândă pasu-ţi adun.
Îţi simt sufletul încătuşat în ceaţă
Frământul tău în mine se revarsă
Caut sclipirea luminii din speranţă
Cărarea spre tine de dor e arsă…
Şi tot mai cred în pasărea noastră albă
Iubirea-i în noi profundă dăinuire
Din vieţile toate-şi împleteşte salbă
Ne-adună în doi pe căi de nemurire .
Comentarii
Multumesc pentru lectura si apreciere, ma onoreaza
Clipe retrăite în suflet, emoții, nostalgie... Frumos, îmi place!