Eva

[Nuta Istrate Gangan]

obişnuiai să spui
ca în dosul genunchiului meu
se ascund fluturi albaştri
iar pe gleznă
într-o zi
îmi vor înflori iasomii 

sângele tău
mi se învolbura în vene
fierbinte și mătăsos
îmi luai sufletul în pumni 
și mă sorbeai însetat 
până la ultima picătură

mă iubeai primitiv
eram prima şi ultima femeie
gura ta îmi muşca până la durere coapsa
când îmi plămădeai  copii în pântec

aveai nevoie de mine
ca să poţi respira
îmi sfâşiai trupul
rugându-mă să nasc
lângă un foc
în mijlocul câmpului
biblic
crud
salbatic
strângând în dinţi umărul tău
până când ţipătul descătușat
va elibera ploaia din cătușele cerului
și va tulbura aripile îngerilor
în raiuri pline de păcate primare 

eram tânără
îți eram Eva

păşeam cu grijă
să nu cumva să tulbur
somnul fragil al fluturilor
să nu declanşez  înfloriri

şi să îţi prind copiii în pântec

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]