evadatul
am evadat din cuiele lui Crist
și mă întreb și eu de mai exist,
Veneția mă plimbă ca un vis,
pe unde viața drumul mi-a deschis.
calc pe argint de ape și de cer
și dimineața visele îmi pier,
nu înțeleg de unde-atâta vină:
fug de întuneric spre lumină.
azi este viață, mâine poate nu e
și rugile din noi încet se suie,
urcând așa din trepte-n treaptă
spre -nvățătura înțeleaptă.
adorm cu vise grele în gând,
din mine fiare tot mușcând
și totuși de viață mi-e dor,
cum morții plâng de mila lor.
sunt fiul doinelor din crâng
care mai râd, care mai plâng
și îmi dau seama cine sunt,
când iau frunza și când cânt.
vineri, 21 februarie 2014
-->
Comentarii
Multe mulțumiri domnule Munteanu.
Frumoase versuri!
Fugitive from a Mayan Lintel
Eastman Johnson, A Ride for Liberty -- The Fugitive Slaves, c. 1862, oil on paper board
François-Auguste-René Rodin - Fugit Amor