Atins în graba alergată de noroiul camerei
de gazare a timpului pierdut prin amintiri,
mi-am întors privirea.
Cerul era mai luminat.
Albastrul nopţii, era nins de şoapte.
Vorbeam cu tăcerea. Puneam la cale exilul de mine,
de trupul meu – marionetă pe scena vieţii manipulată
cu degetele minţii altora.
Simţeam că se apropie zborul.
Mă închid lor şi mă deschid sufletului. Ninge.
02.12.2014, ora 21, 41’

Comentarii
O zi frumoasa Marius!
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius
Frumos!