Zilele mele împreună cu ale tale
aruncate pe funia de uscat rufe
aşteaptă flămânde soarele
în ele-mi încarc norocul în carul cu fân
şi pornesc pe drumul toamnei
să-mi aştern nopţile în mirosul proaspăt
şi să-mi oblojesc trupul cu apa lui
de toate răcelile lumii
îl voi aşeza apoi în fânar
călcat de copii cu picioarele
ca să-i menţinem aroma
şi să nu-şi scuture floarea
până va veni iarna
şi-l va primeni vântul
bănuindu-l
că a înnoptat în ploaie
de cel rămas până mai târziu
vor avea grije caii
până dau de gustul ierbii crude
bucuria băieţilor deveniţi cosaşi
peste noi vor scutura anii ninsoarea
pietrele se vor urca pe umeri
apele se vor coborî în genunchi
şi sub tălpi o să se coacă iar fânul
-->
Comentarii