În colţul meu de cer e frumos
Ca intr-o gradină de portocali înfloriţi.
Vara aerul curge pe frunze
cu sunete aprinse, prelinse-n auz.
Îmi cresc degetele apăsând pe clape,
mă înlănţuie drumurile,
în umbra gândurilor răvăşite prin noapte
ca într-o dedublare de vise.
Ochii mei s-au umplut de lumină,
sub imboldul aşteptării puse pe ziduri
străpunsă de cuie, strivită de durere,
cu umbra morţii fugărindu-ţi paşii.
Nu se întâmplă şi nu se rup,
aripile agăţate de gânduri
ca un fluviu la trecătoare
sărind peste obstacole.
Am rămas pe drumul Golgotei
fără nici o putinţă
de întoarcere.
-->
Comentarii
Mulţumesc pentru postare Camelia C.