Se ridică
din căderea zborului
ce-i fluctuaţie de timp
secunda
nu moare în ochii
suspendati de tavan
Idei de văz ardent
aruncat
în obscuritatea camerei
când mâna nevăzută
dirijează muzica
destinului necunoscut
Doar gândirea precipitată
de imaginea zidurilor
înghesuială la mansardă
fir subţire de aţă
rotit în cercuri mici
până la un punct
Se terminâ
începutul cuvântului
ce nu mai este rostit
în locuinţa de aer
unde zidurile devin
translucide metafore
Vladimir Nichita / Australia.
6/10/2018

Comentarii
poti sa vii cu-n tren special




care merge prin ocean -
dar sa fie-accelerat
ce te-aduce-neintarziat...
Ca sa fii condor... este prea obositor...
atatea toamne desfrunzite

apar in calea mea
dar tu esti toamna nevazuta
ce inima-mi o vrea
tu te prelingi prin mine
cu iz de ploaie si culoare
un cer de stele... luna plina
si frunze miscatoare
al vietii val... durand cascade
un suvenir ce-i unicat
tu Aurelia curgi suprema
spre-al meu taram indepartat...
uite si cascada mea

cu versuri "unice" in ea...
cand mana-mi nevazuta
se-ndreapta catre tine,
sa stii tu, Aurelia
ca toata ziua-ti merge bine !
mana mea are magie




si versuri speciale... scrie -
pentru romancuta mea
Doamna Aurelia...
WOW... ce versuri reusite... cu dedicatie !