facerea
am altoit tăcerea pe cuvânt
primul cuvânt avea culoarea luminii
cineva a zis iubire și s-a aprins soarele
altcineva a zis femeie
și-au răsărit toate florile pe pământ
când Adam și Eva s-au îmbrățișat
a răsărit luna pe cer
dar și șarpele care se urca
în pomul cunoașterii desfrunzindu-l
la umbra lui dragostea a căpătat aripi
acum aerul a început să vorbească prin somn
despre cauza tuturor lucrurilor văzute și nevăzute
acum au început și apele să se miște
întrând în sângele copacilor
și au răsărit sălcii
la umbra cărăra s-au petrecut
frumoase idile de dragoste
sub tălpile noastre pământul
a început să curgă spre miază-zi
cu el au luat naștere adjectivele
după care rococoul cu adverbele lui
strălucind prin lume
au venit apoi clipele cu magi și crini
și luna căzând în gol de ape
când părul tău plin de vocale curgea ca un râu
trecând dintr-o rană în alta
tulburător și atât de bogat
apoi a venit îndoiala cu ochii ei aprinși de lynx
tristețea cu formele ei cerești
care ne-a arătat că veșnicia
nu s-a născut pe pământ.
vineri, 18 iulie 2014
-->
Comentarii
Mulțumesc Gabriela, Valeria și Agafia pentru trecere prin poezia mea.
Admiratie!
Recitit cu multa placere. Foarte frumos!
O poezie foarte frumoasă, cu multe înțelesuri. Am citit cu multă plăcere, ca dealtfel de fiecare dată, versul dumneavoastră!