falsa prezenţă

 

e-atâta apă între noi

şi depărtare

pe care n-am ştiut, nu am putut, sau nu ai vrut

s-o preschimbăm în floare

acum, e doar absenţă şi păduri

în moarte lentă

i-ai rupt viorii strunele, pe rând

te miri că nu mai cântă?

cerul e strâmt

şi luna creşte-ntruna, ca zăluda

întrebi de unde vine-atâta frig

şi ce se-aude, ţipă pescăruşul,

sau e tăcerea, fără apă,

falsa prezenţă, firimitura

pe care-o mai azvârli din când în când?

îţi las aici, pe mal,

o pâine-ntreagă şi un pahar cu apă, plin

din prea-plinul meu

-adevărate amândouă-

Primeşte-le! Să nu mai fie

cerul în lună, ci

luna-n cer, Crai Nou

să-şi despletească iar cântarea

pe drumurile

cu pulbere şi fără.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc!

  • "i-ai rupt viorii strunele, pe rând

    te miri că nu mai cântă?" mi-a placut bucata asta :)

Acest răspuns a fost șters.
-->