feerie
Ce frumos miroase floarea, iasomia,
Pe câmpia plină de senin,
A căzut din ceruri însăși veșnicia
Pe o rană-nchisă, plinăde venin.
Alunecă sub soare frunza verde,
Cuvintele sunt mute și se-nchid,
Aleargă gândul singur și se pierde
Sub albăstreala cerului lichid.
Văd împrejur beție de culori,
Și ce parfum îmbătător prin aer,
Nuntește bucuria printre flori
Iar codrul chicotește plin de vaer.
Se lasă seara peste văi de foc,
Iar luna bearcă varsă în urcioare
Tot aurul din lume de noroc
Și ne așterne perne de răcoare.
Tinerețe dulce, apă călătoare,
Cum aș vrea să-ți calc pe urmă iar,
Te aud cântând în depărtare,
Unde te-ai ascuns, sub ce stejar?
miercuri, 7 mai 2014
-->
Comentarii
Multe mulțumiri Aurora.
Tulburător de suav şi frumos!
Fior poetic.
Reverenţă, maestre!
.
Aurora, cu drag şi admiraţie
Mulțumesc mult Agafia pentru aprecieri.
Recitit cu multa bucurie in suflet.