Ploua mereu cu dor și cu iubire
Și împleteai muguri de soare pentru mine.
Eu, cu spuma cuvintelor te zugrăveam
Și nimic nu ne mai trebuia...așa credeam.
Te odihneai la umbra copacului ce creștea,
falnic, încet, dar sigur, în palma mea.
Eram răsuflarea ta aburită de ger
iar tu îmi dădeai aripi să zbor către cer....
Cu timpul s-a etiolat verdele privirii tale
Și am ajuns să ne călcăm și umbra în picioare.
Ceea ce era frumos până mai ieri,
Azi a devenit o pânză de tăceri.
Cuvintele s-au terminat, poate așa-i mai bine,
Gândul meu nu mai știe drumul spre tine.
Ca două anotimpuri moderne, intercalate
Suntem unul de altul aproape și totuși, atat de departe.....
Simt cum prezența ta mă doare
așa cum, uneori, te ard razele de soare.
Nu mai sunt bolta sufletului tău,
iar tu ai pierdut garanția ca sprijin al meu.
Ne-am luat fiecare tăcerea de mână
încercând să învingem ger sau furtună.
Să-l trăim pe azi, tot înainte să mergem,
iar pe ieri, de pe pânza memoriei să-l ștergem.
Din viața noastră, pentru amândoi, aceea felie
ca dintr-un tort, decupată să fie.
Și, indiferent de-i soare sau vreme ploioasă
În timp, s-apreciem fiecare de-a fost amară sau delicioasă.
Ena Siliste
-->
Comentarii
Alese gânduri din depărtare, d-le Ioan Muntean!
Mulțumesc!
Multumesc frumos d-le Nicolae Vasile!
O săptămâna noua cu bucurii!
Multumiri din suflet, draga mea Olga Vaduva!
Îti simt pe mâna mireasma trandafirilor ce mi-i-ai daruit.
Numai gânduri bune s-ajunga spre tine!
Încântată de trecere și apreciere, draga mea Agafia Dragan.
Toate cele bune!
Draga mea Gabriela Mimi Boroianu, mă bucur dacă ți-a plăcut și-ți mulțumesc pentru aprecieri!
O duminica frumoasă!
Frumos!
Minunate versuri...felicitari!
Frumos! Am lecturat cu placerea unui text bun.
Frumoase versuri!
-
1
-
2
de 2 Următor →