Femeia
Motto: Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
iar a doua este o comoară
Napoleon Bonaparte
Ca și poezia, într-adins,
Femeia nu poate fi definită.
Ea-i un ocean de necuprins;
O mare de vise, infinită.
E cum, nu ne-o putem închipui;
E marele ogor din care „mirabila sămânță”
Eliberează rodul spre lumină
Din embrionul dospit în adâncuri
Pentru toți gospodarii cu credință.
E Limba Română ce ne-nvață,
De când ne ținem copăcel,
Cvântul „mamă” – primu-n viață
Și altele… multe, la fel.
E aripa, când prinși de ger,
Ne ocrotește cu căldură,
Precum și îngerii-n cer
Sunt în paza cea mai bună.
E tot ce vrem și ce nu vrem;
Este Icoana din Inos;
Pentru bărbat e un blestem
Din dragoste pentru Hristos.
Ea e femeia de-nceput –
O Eva dusă în ispitită
De-al Raiului interzis fruct,
Dar, totuși trebuie iubită !
Și s-o iubim, cum se cuvine;
Vremea nu mai e secretă;
Ea e izvorul de iubire;
Izvor de viață pe Planetă.
Femeia e viața de mâine;
E mama, e colega, soră.
Să o iubim; e miez de pâine,
Să nu lăsăm spațiu de ură.
Nelu I.Părăianu
-->
Comentarii
Frumoase versuri...Mulțumim frumos!
Cu admirație!