Femeia cu brațele de vânt

Femeia cu brațele de vânt  
Gabriela Mimi Boroianu  
 
 
se întinsese cât zarea  
de la marginea dorului  
până dincolo de tarâmul somnului  
și mă cuprinsese  
cu inimă cu tot  
de nu mai respiram altceva  
decât mirosul de caprifoi  
ce-i alerga printre șoapte  
 
și brațele ei de vânt  
mă adiau de-a curmezișul sufletului  
să uit de tot ce nu vine dinspre ea  
 
și ea venea  
cu toată ființa ei peste mine  
și cerul avea culoarea ochilor ei  
gonindu-mi somnul  
până și iarba unde mă intinsesem  
avea moliciunea carnii ce-o îmbrăca  
 
și, Doamne,  
ce lungi îi erau brațele de vânt  
când mă băteau aducerile aminte  
și cum mă cuprindeau de total  
până sufletul meu  
își abdica nemurirea  
în legănarea lor...  
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->