Ruptă de gânduri şi pielea se netezeşte,
uleiul iese la suprafaţă şi se simte
cum trece zvon de frumos prin pupile.
Femeia de lângă mine se subţiază,
să intre-n măsurile provocatoare
inima ei caută maluri să urce sub sălcii.
Atunci,
cum o să trec pe mal fără s-alunec?
Caut cu palmele umbra, unde ea stă,
în care să-mi topesc fiinţa aprinsă ca fosforul,
clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu.
Seara prinde nervuri de frunză crudă,
sufletele noastre capătă contur nedesluşit
în pârgă nevindecate de aşteptare.
Simt cum se deschid în mine zăvoarele
şi lemnul lor începe să înflorească,
arome răcoroase vin cu adieri şoptitoare
lăsându-mă să gust fructele coapte
sub faguri de stele zemuind
vâscoase ca mierea pe pâine.
-->
Comentarii
Frumos! Aprecieri!