Fierea mea

Acum când duse-s toate, 

 Cum ne era-nainte,

 Cu ochii-nchisi de cauți

 Nu se găsesc cuvinte.

 

 Copilele păcate

 Și firea animală,

 Onoarea și trufia

 Cu lauri se proclamă.

 

 În marea de păcate

 Tot una sunt cu tine,

 Iar din a ei oglindă

 Să sparg nu se cuvine

 

 Și tot ce-a fost din carne

 Lumește se plătește.

 Iubito, lumea noastră

 Și este și nu este.

 

 Nu plânge-acum, femeie,

 Fiindcă nimic nu moare,

 Tot ce-i etern se află 

 Secundic ca o floare.

  

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->