File de jurnal, frânt_uri de gând - 28

 

 

   Cocoţat pe un deal, un vârf, un pisc de dor

nechemat,

(mă) vântură zarea, nu se strigă, se deschide un ochi de cer albastru şi unul de pământ roşu,

(mă) risipeşte vântul se adună pic cu pic, strop cu strop

aşteptarea fără de timp

(nu va avea timpul vreme de uitarea unui niciodată pentru totdeauna),

fără regrete

_le unei ne_

împliniri de clipe rămase în urmă, fără trecut, în prezentul de mâine, doar, să mai fiu, măcar, risipit cu o urmă, să mă adune Sufletul... când se trezeşte.

 

 

                                                                                           01.08.2017

 

 

                                                 

 

               

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Castelul vieţii tale - povestiri cu tâlc
Acum 21 minute
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 21 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 22 minute
Pop Dorina a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean ultima lumină din oglindă (cybersonet DCXXV)
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->