Cocoţat pe un deal, un vârf, un pisc de dor
nechemat,
(mă) vântură zarea, nu se strigă, se deschide un ochi de cer albastru şi unul de pământ roşu,
(mă) risipeşte vântul se adună pic cu pic, strop cu strop
aşteptarea fără de timp
(nu va avea timpul vreme de uitarea unui niciodată pentru totdeauna),
fără regrete
_le unei ne_
împliniri de clipe rămase în urmă, fără trecut, în prezentul de mâine, doar, să mai fiu, măcar, risipit cu o urmă, să mă adune Sufletul... când se trezeşte.
01.08.2017

Comentarii
multumesc din suflet Aurelia, Mria si voua tuturor, o seara asa cum o doriti, Marius
Toată admirația!
multumesc din suflet Ioan, o seara binecuvantata, Marius