Aş fi vrut să vezi cum tremură. S-a lăsat
timpul
peste zi şi noapte_
a (cu)prins viaţa, doar eu mi-am aşezat fesul pe cap să nu se audă tăcerea cum se strigă şi pieptul cum se sare când eşti
Sufletul meu
se plânge cu dorul şi se doare.
Credeam că mă aproprii. Se apropie finalul, curând, o treaptă se tencuie,
mă aşez,
tac,
aştept
şi
aştept,
tac,
mă aşez.
Îmi tremură ochii şi pieptul se bate.
27.09.2017
Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o seara binecuvantata, Marius