În ne_murirea dintre noi,
dintre mine şi eul meu,
dintre eu şi suflet,
dintre suflet şi minte,
am murit de mai multe ori, doar, trupul stă agăţat şi se (z)bate cu pumnul în piept că-şi va înnoda rănile şerpuite din toamnă,
să nu mai curgă sânge
sau
frunze să se cadă în noapte, pe cer, stele se a_
lunecă ca un şanţ, ca un decolteu printre şoapte de gând şi eu mă_nod cu speranţa legată la cap să mai cred, în tăcere, iubirea, ne_moartea
în care stau cu chirie.
04.10.2017
Comentarii