Cine m-a pus să mă scriu în viaţa asta?
Mi-am zis că trăiesc viaţa de două ori şi-n graba mea prin timp
nu aveam vreme,
nu aveam decât două picioare să le alerg şi frunzele se zboară. Noroc cu_
vântul că m-am născut în toamnă.
Nu mi-am zis că dincolo, în scris, trăiesc şi durerile
şi durerile din viaţa asta, de două ori.
Mai am puţin sau cuvinte puţine să le aştern până nu le vântură zarea. Îmi iau concediu şi bilet la un film, la o peliculă a aşteptării într-un loc din pen_
umbra sălii, cu scaunul gol de lângă mine,
să-l umplu cu şiroaie curse din lăuntru,
să fie ca o pernă în care să-mi aşez capul
în îmbrăţişarea de suflet
şi
sărut de frunte
să ştiu că sunt.
06.10.2017
-->
Comentarii