File de jurnal, frânt_uri de gând - 68

 

 

   Tu, da, tu, cel ce stai ghemuit, chircit într-un colţ, înlăuntrul meu când cerul e al tău,

nu (te) mai plânge în durerea de ieri. Vei avea timp când o să mă tac,

să vezi că şi eu am învăţat să tac în viaţa asta sau în cele ce vin, când

cuvintele se vor e_

liberate din răstignirea pe trup.

 

   Nu mai e loc de altceva sau altcineva.

Noaptea e a ta, ziua te zbori, iar între ele sunt eu. Eu am tras pleoapele cum se trag obloanele la ferestre când plouă

şi  

plouă.

 

                                                                                   07.10.2017

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->