Mi s-a părut...
tăcerea m-a căutat în adânc de cer când eu azvârleam pământ dintr-o lopată de cuvinte să mă învelesc, de frig,
pe mine
sau
balivernele
scornite de vânt curse dintr-un vârf de cerneală pe hârtie.
Mai e puţin, se va usca şi ea, cerneala. Voi scrijeli cu ea, cu tăcerea, un timp,
poate,
drumul se toarce de dincolo
şi
eu mă voi întoarce în rând când se suflă suflarea de viaţă.
Unde eşti?
Mi s-a părut...
16.10.2017
Comentarii