flacără albastră de vis
trec dincolo de magia cuvintelor
în ţara viselor unde cutreeră stafiile trecutului
trec către grădinile cu pulberi
într-un târziu când luna se arată de rubin
şi plouă cu îngeri
caut ca un Diogene orb adevărul
întotdeauna sosesc prea târziu
sunt linişti albe
care îmi lăţesc hotarul între mine şi largul pustiu
al adevărului
şi atunci obosesc cuvintele
umplu râul înţelepciunii
cu desfrânate din Babilon cărora le mişcă
şerpii prin irisurile lor deşucheate
în ritmuri de farandole
de unde se vede
că şi primăverile au poveştile lor
când sărutul pe un deget devine inel
şi nebunia flacără albastră de vis
marţi, 3 mai 2016
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş.