pe drumurile sufletului
călătorește un vis.
când și când
apare o floare de brumă.
vântul aleagă nicăieri
pe un drum nesfârșit.
umbrele amurgului
se lungesc în depărtare.
pe străzi înnoptate
un gând se odihnește.
printre garduri pustii
se-nșiră flori de brumă.
un cer trist de cobalt
vântul răvășește un pom,
zboară frunzele obosite.
pe bancă doar un fulg
s-a oprit...trandafirii nu-s.
când se revarsă zorii
fuge departe ultima frunză,
timpul se odihnește.
în cenușa nopții care pleacă.
o lampă se stinge pe stradă
printre flori de brumă.
24.11.2019
-->
Comentarii
Super poezie... felicitări, Nicoleta !
Fiecare cuvânt are încărcătură poetică profundă, plină de emoții, FELICIȚĂRI!