Mi-ai scuturat pe rând petale uitării,
Ca să-mi adormi durerea ce-mi pârjolește-n glas,
Dar vuietul din valuri, imensitatea mării,
N-o poți închide într-un simplu vas!
Nu poți cuprinde c-o singură scrutare,
Vastitatea cerului de vară la apus,
Cum nu poți cu-n cuvânt , oricât ar fi de mare,
Să spui de-odată, tot, ce-n inimă-ai ascuns !
Aș vrea să-mi uit durerea, dar ea mă ține-n viață,
Ea este apa vie pe care-o beau ca să trăiesc,
Nu vreau să uit, cât încă mai există o speranța,
Că-n viață fericirea din nou am să-ntâlnesc.
Sărută-mi florile speranței și-ajută-le să crească,
Stropește-le cu ploile iubirii în fiecare zi,
Dă aripi viselor în zbor să se-mplinească,
Și-mi voi uita durerea și poate-ți voi zâmbi.
de Gabriela Mimi Boroianu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Sărută-mi florile speranței și-ajută-le să crească,
Stropește-le cu ploile iubirii în fiecare zi,
Deosebit!
Cu multă admiratie!
Ce frumoasă e speranţa! Felicitări!
Citit cu mult drag de versul tau.
-
1
-
2
de 2 Următor →