Mărturisesc tot ce-mi stă pe inimă,
ascunsul ce roade universul interior.
Ştiu că lumina de pe retină
alungă întunericul şi-mi înfloresc în gând
cuvintele care adapă din căuşul palmelor
iubirea ta, fluture de noapte.
Pe aceste pietre cu litere moarte
în care lumina coboară-n logosul vechi
şi se hrăneşte din limba pierdută
aflu că prin ea-mi respiră originea
până se naşte constelaţia lirei
ce urcă-n mine scânteia,
fulger înfrânt.
-->
Comentarii